Ai voie să vorbești la mima? Sunete, buze și reguli
Ai voie să vorbești la mima? Nu: cel care mimează nu poate spune niciun cuvânt, nu poate șopti și nu are voie să miște buzele ca să formeze cuvinte. Echipa care ghicește poate vorbi oricât. Sunetele sunt interzise în regulile clasice, dar multe familii acceptă bătutul din palme, iar unele runde speciale se joacă intenționat cu sunete.
Ce e interzis pentru cel care mimează?
Regula de aur a jocului e tăcerea. Iată lista greșelilor pe care le sancționează aproape orice grup:
| Interzis | De ce |
|---|---|
| Să spui cuvinte, chiar și „da” sau „nu” | E esența jocului, totul se arată prin gesturi |
| Să șoptești sau să murmuri | E tot vorbire, doar mai încet |
| Să miști buzele ca să formezi cuvântul | Echipa ar citi de pe buze în loc să ghicească |
| Să scrii litere în aer | Transformă jocul într-o dictare |
| Să arăți litere cu degetele | Același motiv, plus că e greu de verificat |
| Să faci sunetul exact al cuvântului | De exemplu, să lătri pentru „câine” |
Ce ai voie să faci?
Aproape orice ține de corp și de expresia feței:
- Gesturi și mișcări: mersul, poziția corpului, mâinile, picioarele.
- Expresii faciale: zâmbetul, încruntarea, surpriza, ochii mari.
- Semnele convenționale: numărul de cuvinte, silabele, „sună ca”, „aproape”. Toate sunt explicate în ghidul semne pentru mima.
- Să dai din cap: da sau nu, ca să confirmi că echipa e pe drumul bun.
- Să arăți spre jucătorul care e aproape: un deget îndreptat spre cine a spus cuvântul corect.
Și echipa? Ce au voie cei care ghicesc?
Cei care ghicesc pot vorbi liber. Pot striga răspunsuri, pot pune întrebări și pot repeta indiciile cu voce tare. Singura regulă e ca cel care mimează să nu răspundă cu vorbe, ci doar cu gesturi. Dacă un jucător spune cuvântul corect, cel care mimează arată spre el, iar tura merge mai departe.
Regulile de casă: unde se împart părerile
În casele românești există câteva subiecte la care fiecare familie are regula ei. Cele mai frecvente:
- Bătutul din palme și pocnitul din degete: unii le consideră „gesturi”, alții „sunete”. Varianta cea mai des întâlnită le permite, pentru că ajută la ritm, de exemplu la cântece.
- Arătatul obiectelor din cameră: dacă trebuie să mimezi „fereastră”, ai voie să arăți spre fereastră? Varianta strictă spune nu, varianta de familie spune da, mai ales cu copiii.
- Fredonatul la melodii: în mima clasică e interzis, dar multe grupuri fac o rundă separată de „cântă-l”, în care se fredonează fără versuri.
- Sunetele la copiii mici: pentru cei sub 6 ani, mulți părinți permit sunetul animalului ca ajutor. Un „ham” face minuni pentru un copil de 4 ani.
- Râsul: nimeni nu penalizează râsul. E imposibil să mimezi „Mătușa care ciupește de obraz” fără să râzi.
Sfatul nostru: stabiliți regulile acestea înainte de prima tură, cu voce tare, ca toată lumea să joace la fel.
Varianta în care sunetele fac parte din joc
Există o variantă în care sunetele nu doar că sunt permise, ci sunt chiar ideea jocului. În loc să mimezi, faci sunetul, fără cuvinte. Exemple din pachetul Fă Sunetul:
| Card | Cum îl faci |
|---|---|
| Câine care latră (Ham Ham) | Latri și dai din „coadă” |
| Porc care grohăie (Guiț Guiț) | Grohăi cu nasul încrețit |
| Sirenă de ambulanță | Sunetul care urcă și coboară |
| Bătut la ușă (Toc Toc) | Bați în masă de două ori |
| Tic Tac (ceas) | Ritmul regulat, cu degetul ca un pendul |
| Tren cu abur | Ciu-ciu și brațele ca niște roți |
| Mașină de scris | Tăcănit rapid și „ding” la capăt de rând |
Varianta e perfectă pentru copiii mici, pentru jucătorii timizi care nu vor să se miște mult în fața altora sau ca rundă de pauză între două runde clasice.
Când ai voie să vorbești la mima: varianta cu telefonul pe frunte
În varianta „ghici cine sunt”, rolurile se inversează puțin. Jucătorul care ține telefonul pe frunte nu vede cuvântul, așa că el e cel care ghicește și poate vorbi cât vrea: întreabă, încearcă variante, spune tot ce îi trece prin cap. Ceilalți mimează cuvântul pentru el, fără vorbe, exact ca în mima clasică. Când ghicește, înclină telefonul ca să marcheze punctul, iar dacă vrea să treacă la alt cuvânt, îl înclină în sens invers. Detalii despre această variantă găsiți în ghidul ghici cine sunt.
Cum rezolvi disputele
Chiar și cu reguli clare, apar discuții: „a mișcat buzele!”, „a fost doar un oftat!”. Câteva soluții simple:
- Arbitrul: cineva din echipa adversă urmărește tura și decide pe loc.
- Penalizarea ușoară: la o greșeală, cardul se anulează și nu se acordă punctul. La a doua greșeală în aceeași tură, se scade un punct.
- Beneficiul îndoielii: dacă nimeni nu e sigur, cardul se reia cu alt jucător.
- Fără ceartă la masă: la mesele în familie, mai ales cu copii, e mai bine să fiți îngăduitori. Jocul trebuie să rămână distractiv.
Pentru întregul set de reguli, de la echipe la punctaj, citiți ghidul regulile jocului mima.
